In Hai e cuprins minaretul într-un inel, dar aici este surprinsă întreaga istorie a cafelei de pe la noi.Minaretul şi relfexia lui, plus cafeaua care te duce cu gîndul la siesta "turcească". Să fi fost şi o narghilea în zonă ar fi fost perfect.
@Fosile Este adevărat că aici poți considera construcția fotografiei ca pe un fel de arbore al... cafelei, dar în "Hai..." îmi pare mai bine centrată atenția privitorului pe minaret, care subliniază, dacă mai era cazul, zona din care am împrumutat noi obiceiul, dar și perfecționismul la care au ajuns ei în prepararea licorii miraculoase. Iar lumina care "mușcă" din toartă, creând impresia unui inel cu diamant, ridică pe o treaptă mai sus întreaga construcție. Bineînțeles, este vorba de punctul de vedere al privitorului.
Ai dreptate în ce spui.Cu toate astea, prefer fotografia cu un plan mai larg.Mă lasă să construiesc, să visez.Mă lasă să văd şi oamenii care trăiesc, se roagă şi normal, îşi beau cafeaua în timpul siestei gîndindu-se, poate , la lumina care muşcă dintr-un inel cu diamant.
Într-adevăr, planurile mai largi lasă mai multă libertate privitorului și crează o mai bună legătură cu tot ceea ce se află în jur, planurile apropiate condensând ideea fotografului.
Frumoasă oră să ne oferi cafea!
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Tocmai ce m-am trezit (acum vreo două ceasuri), așa că-mi prinde bine aroma cafelei.
Cu plăcere, Călin!
RăspundețiȘtergereDa:), uneori cafeau mea este foarte matinală:)...și nu o pot refuza niciodată :)
Faină poza! Se potriveşte tare bine cu minaretul pe fundal.
RăspundețiȘtergereÎn "Hai... " vei vedea un unghi deosebit, care mi-a plăcut mult.
ȘtergereIn Hai e cuprins minaretul într-un inel, dar aici este surprinsă întreaga istorie a cafelei de pe la noi.Minaretul şi relfexia lui, plus cafeaua care te duce cu gîndul la siesta "turcească". Să fi fost şi o narghilea în zonă ar fi fost perfect.
ȘtergereA existat și o narghilea:)
RăspundețiȘtergere@Fosile
RăspundețiȘtergereEste adevărat că aici poți considera construcția fotografiei ca pe un fel de arbore al... cafelei, dar în "Hai..." îmi pare mai bine centrată atenția privitorului pe minaret, care subliniază, dacă mai era cazul, zona din care am împrumutat noi obiceiul, dar și perfecționismul la care au ajuns ei în prepararea licorii miraculoase. Iar lumina care "mușcă" din toartă, creând impresia unui inel cu diamant, ridică pe o treaptă mai sus întreaga construcție.
Bineînțeles, este vorba de punctul de vedere al privitorului.
Ai dreptate în ce spui.Cu toate astea, prefer fotografia cu un plan mai larg.Mă lasă să construiesc, să visez.Mă lasă să văd şi oamenii care trăiesc, se roagă şi normal, îşi beau cafeaua în timpul siestei gîndindu-se, poate , la lumina care muşcă dintr-un inel cu diamant.
ȘtergereÎntr-adevăr, planurile mai largi lasă mai multă libertate privitorului și crează o mai bună legătură cu tot ceea ce se află în jur, planurile apropiate condensând ideea fotografului.
Ștergere